Leaf

Mereu cand vad o frunza.. imi amintesc de blog,de mult vreau sa va spun pov asta:)) -> Stateam odata demult intr'o statie, murind de frig si asteptand nenorocitu ala de Maxi de "Tiru cu Porumbei"[ ca nu ma deplasam pana acasa nici moarta] am avut o imagine d'aia aparte, melancolica.. dar si putin geniala .. prin fatza statiei era o strada maare cu 4 benzi .. [la la la..]
Si cum stateam eu stingherita pe banca murdara de atatea sacosi si bocanci de la copii neispraviti care stau cu picioarele pe ele.. [as fi stat si eu da ma tineau cele 2 perechi d pantaloni,si nu puteam sa ridic picioru la nivelu bancii] ascultam "linistea" : 6 batranei se certau pe subiectul "Gil Dobrica", masinile treceau cu viteza prin vant ... tiruri, claxoane,tipete...deodata, aud [ca in desene'animate] ceva mic la intensitate mare.. un scartzait, un fasait.. nujh cum sa-l descriu.. ma uit in jos.. era o frunza galbena,uscata.. care trecea suparata prin fatza mea!
Pentru mult timp..[asta in real vreo 5 secunde] nu o auzeam decat pe ea.. pe ea si mersul ei nehotarat spre nicaieri...poate.. [sau ..poate ala n-are valoare in text]... sunt nebuna , insa dupa ce am auzit frunza, dupa ce am vazut'o. m-a cuprins o sigurantza, nu imi mai era asa frig, nu ma mai ingrijoram de maxiul ala.. ceva m-a facut sa ma intreb de ce ma grabesc cand nimeni nu ma asteapta..
Si nu frunza e ideea, ci capacitatea cu care din atatea sunete .. am auzit'o pe ea.. pe prietena mea .. care simtea in acel moment acelasi lucru ca mine.. astepta sa moara, sau sa fie acasa in copacul ei.. nu stia de ce se afla inca acolo.. desprinsa de sine, sau de alti prieteni..
[ nebunia mea si-a spus punctul de vedere]
: uneori frunzele te pot iubi, oamenii nu !