iubesc?

Un zambet a fost suficient... pt a-l iubi... lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte.. fiecare cuvant, fiecare soapta.. vocea lui... o voce suava, gingasa ce ma alina mereu... stateam ore-n sir si discutam... discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi... despre lumea mea sau lumea lui... nu m-a atins niciodata, cu toate k am impresia uneori k pe obraz ii simt parfumul... e departe de mine.. mult prea departe...
cobora in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi era acolo, in lumea lui, ma astepta..... nu-mi cerea nimic... doar imi oferea, ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam k e totul pierdut... stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga.... stia sa-mi vorbeasca fara cuvinte.. doar prin priviri... m-a facut sa iubesc uratul existent in lumea mea.... sa iubesc ploile, furtunile... sa ma iubesc pe mine.... si pe el.. il iubesc foarte mult... si stiu k si el ma iubeste.. dar, mereu acelasi "dar"... mi-a promis k va veni, ma va strange in ale lui brate.. va fi langa mine....ma gandesc doar la el, si plang, alerg, ma ratacesc, simt k ma prabusesc.. totul e o nebunie inecata in ceata durerii.....
E "el" acel el pe care il idolatrizez, dar care nu va exista niciodata in timpul meu real, cel pe care il iubesc si cu care discut doar in anumite momente.. el nu exista.. oare eu exist ??


Geen ->