O gramada de timp am vrut sa va destainui sentimentele traite pe pervazul geamului meu... Sunt seri,in care,plictisita de calculator... sting si televizorul, si imi tin respiratia in speranta ca nu voi auzi decat sforaitul fin al tatalui meu.. atunci ametita de fluturii din stomac stransi de frica sa nu ma prinda, de adrenalina "dovezilor" pe care le poate vedea daca intra [gen.. un chibrit.. briketa,sau chiar paketu de tigari] incerc sa fiu cat mai precauta iar in momentul in care dau foc tigarii.. sa nu mai existe ca dubiu.. decat intrebarea: "ce caut eu pe geam la ora aia" altceva nimic !
Trecem la pasul doi.. tremuratul pe pervaz : nu stiu daca de frica, de frig sau daca tremur de emotie pe pervazul ala. dar de multe ori.. incerc sa stapanesc fiecare sentiment pe care il am.. si sa ma intreb: de ce ma tot uit inspre usa.. de ce aud tot timpul dusumeaua trosnind ? astea sunt doar in capul meu, si stiu asta. dar nu ma pot aseza pe un scaun fiind sigura ca nimic nu se va intampla. E firea omeneasca..
Multi va intrebati de ce atata zarva, de ce mi-e frica sau de ce exagerez atat de mult cu sentimentele.. o fac pentru ca nu mi se pare ca doar iubirea si acidentele, sau fenomenele supranaturale sunt bune de explicat, ci si emotiile de zi cu zi...
Spre exemplu.. stand yo acolo pe geam, m-am gandit ca si daca ma agit, si daca nu ma agit, tot ma prinde.. dar nu e asa.. ca daca nu te astepti sa se intample ceva, nici reactia nu va fi pe masura.(cred eu)...Mai stateam odata si ma gandeam cum ar fi sa ma prinda, ce mi-ar zice..? si cat de amuzant ar fi peste ani..
Sunt multe ganduri atarnate pe geamul meu, din pacate nu mi le pot aminti decat cand sunt acolo..
In fine, nu e prea interesanta aceasta postare:X da nu am mai scris demult si e binevenita ...
Oricum. daca tigarile ar fi legale pentru minori, nu cred ca ar mai fi aceeasi placere sa le fumezi !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu